Matinalisme

Imi pare foarte rau ca atunci cand aveam nevoie te credeai cu musca pe caciula..si acum imi pare si mai rau ca nu-ti place deloc situatia actuala. Si imi pare si mai rau ca inca nu-ti dai seama ce se invarte.

Dar tie iti multumesc, indiferent de cele rele!

Am un prieten care de cele mai multe ori e lenes, i se rupe practic de tot, dar recent ceva parca l-a schimbat brusc: s-a implicat. Da,  doar s-a implicat si nimic mai mult, cert e ca e un pas mare. Acest prieten isi numara acum zilele pana cand devine major, ii e teama de asta. Mai intai se implica, apoi e major, oare ce l-o astepta? Ii urez succes.

De la toata faza cu acest prieten pot porni nenumarate dileme legate de prezentul meu dar si de viitorul apropriat..el are curajul sa se descarce, sa-si exprime disperarea fata de maturitate, eu nu. Multi nu o au, dar invers..probabil ca multora nici nu le pasa. Oare ce-o fi atunci cand gandurile-mi stau numai on the dark side, imi imaginez cum mor, sau cum mor altii? O cale catre nebunie cumva? Sau catre dematurizare? Sau poate doar frica de maturizare. Ce fac atunci cand majoritatea imi spune ca am o minte mult mai ok decat un adolescent de varsta mea? Mi s-o urca la cap? Daca raman asa cu gandirea si nu mai progresez? Ce fac daca raman la fel pentru totdeauna?

Daca gasesc pe cineva mai mare cam cu aceeasi gandire ce fac? E proasta persoana sau sunt desteapta eu? Bine, atunci nu o are pe aceeasi, ci doar se aseamana. Ca sa fiu optimista, seamana, ca sa-mi dau seama pe care cale sa o iau, ma inspir. Astfel nu o sa-mi fie frica, deci practic am fel si fel de mentori, ca sa zic asa. Asta ma cam linisteste. E mai bine acum.

Totusi, de ce nu poti sa intelegi? De ce nu ai inteles? De ce trebuie sa fii si acu cu musca pe caciula, de ce vrei sa ma deranjezi? Let it be for fuck’s sake.